UN ALT REGE TIRANIC PAPUSAR*

*** Domnea odata un rege papusar*, acela despre care se pomeneste in sura ,,Zodiile" (Coran Ixxxv) si care se hotara sa starpeasca cu totul credinta crestineasca. Astfel, el inalta un idol urias si porunci ca toti cei care nu se vor inchina acestui idol sa fie aruncati in vapaile focului. Dupa o vreme, soldatii regelui vazura o femeie crestina cu un prunc in brate ce refuza sa se inchine idolului, iar acestia ii smulsera copilul si il aruncara in foc. Dar pruncul grai cu glas puternic mamei sale: ,,Nu te teme, maicuta! Focul nu ma poate arde; e rece asemeni apei!" Auzind acestea, toti crestinii adunati acolo se aruncara in flacari si ramasera nevatamati. Regele mustra focul ce nu ii indeplinise porunca, dar focul ii raspunse ca el este
slujitorul lui Dumnezeu, iar puterile sale de a aduce moartea nu trebuie folosite in numele raului. Apoi focul izbucni in flacari cumplte, ce devorara pe rege si pe toti papusarii*, dimpreuna cu el.

CAUZELE SECUNDE ISI INFAPTUIESC LUCRAREA DOAR LA PORUNCA SI CA EFECT AL CAUZEI PRIME

Aerul, pamantul, apa, focul sunt slujitori a Celui Atotputernic.
Noua ne par ca-s fara viata, dar ele insufletite Domnului se-arata.
In fata lui Dumnezeu, focul asteapta porunci ca sa primeasca,
Asemeni indragostitului, ce nimic nu faptuieste din vointa lui.
De vei freca amnarul de cremene, se va ivi si focul;
Ci nu gresiti amestecul de cremene si-amnar,
Caci, altfel, parjolul va inghiti in valvataia lui si oameni.
Cu toate ca amnarul si cremenea fac focul sa apara,
Priveste, omule prea vrednic, spre inaltimi ceresti,
Caci alta-i cauza --- e CAUZA DINTAI a toate cate sunt!
Cum ar putea o cauza sa fie prin sine insasi, de n-ar fi o alta sa o nasca?
Si-aceasta CAUZA (PRIMA) o pune pe a doua in miscare,
Facand-o, dupa voie, inerta si fara de efect.
Aceasta CAUZA, ce-i LUMINA CALAUZITOARE pentru profeti,
Este ---adevarat graiesc! --- mult mai presus de cauzele secunde.
Gandirea omeneasca poate sa cuprinda aceste cauze secunde,
Ci numai profetii patrund cu mintea lucrarea CAUZEI DINTAI.


PREASLAVIREA DIVINITATII COMPARATA CU ABURII CE SE INALTA IN TARII, COBORAND APOI SUB FORMA DE PLOAIE

Desi putem inchide apa intr-un butoi,
Aerul o poate absorbi, caci el ii e temeiul.
El o izbaveste de stransura si-o poarta catre matca ei
Pe-ncetul, asa incat noi nu vedem procesul.
Aidoma si suflul nostru, incetul cu incetul
Descatuseaza sufletele noastre din temnita vietii pamantesti.
,,Cuvantul drept se-nalta catre El,
'Naltat din gandul nostru, la El ajunge pur.
Si fiece suflare a noastra se-nalta in tarii, slavire aducand lui Dumnezeu,
Sunt darurile noastre, depuse la tronul Vesniciei.
Apoi coboara peste noi, rasplata pentru ruga noastra cea fierbinte,
O, da, rasplata indoita, binecuvantarea Regelui Maret.
De-aceea se cuvine rugi fierbinti sa inaltam,
Ca robii pamantului vrednici sa fie de-a primi daruri de la Domnul.
Si-n chipul acesta, inspre tarii si 'napoi inspre pamant,
Nu se opreste-n veci asta minune, si-n veci nu piere.
Pentru-a grai in limpezi vorbe, minunea-aceasta
Porneste chiar de-acolo de unde purcede acea dulce mireasma.

Djalai-ud-Din Rumi

*nota: papusar = ovreu

Papusar, dar cum il cheama ?
Nu cine il cheama .

saturn a scris:Papusar, dar cum il cheama ?
Nu cine il cheama .

Si cine il cheama, cumva Mamona ?

dragon a scris:

saturn a scris:Papusar, dar cum il cheama ?
Nu cine il cheama .

Si cine il cheama, cumva Mamona ?

Povestea: ,,STAPANUL LUI LUQMAN IL PUNE LA INCERCARE SI II DESCOPERA ISTETIMEA

Luqman Inteleptul, care uneori este identificat cu Esop, iar alteori cu nepotul Profetului, Iob, desi ,,inzestrat de Dumnezeu cu intelepciune", era sclav. Stapanul sau i-a descoperit , insa, destoinicia si s-a atasat foarte tare de el, pana acolo incat daca primea vreo bunatate intotdeauna ii dadea si lui Luqman din ea. Intr-o zi, primind el un pepene rosu, i-a dat lui Luqman partea cea mai buna, pe care a infulecat-o cu atata aparenta pofta incat stapanul sau a fost ispitit sa-l guste. Spre surprinderea sa a constatat ca pepenele este foarte amar, asa ca l-a intrebat pe Luqman de ce nu i-a spus.
Luqman raspunse ca nu se cuvenea ca el, care traia din marinimia stapanului sau, sa se planga daca din cand in cand primea si lucruri neplacute din mainile sale. Astfel ca, desi aparentele exterioare il aratau a fi sclav, Luqman a facut dovata ca este nobil.

Iubirea-ndura vitregia cu care Preaiubitul o incearca,
Prin iubire, lucruri amare pot sa para dulci,
Prin iubire, bucati de arama sunt preschimbate -n aur.
Prin iubire, drojdia capata gustul vinului curat,
Prin iubire, durerile par balsam vindecator.
Prin iubire, otetul se face vin inmiresmat.
Prin iubire, rugul se preshimba-n tron,
Prin iubire, loviturile sortii par a fi izbanda.
Prin iubire, o temnita pare umbrar de roze,
Fara iubire, gradina pare o vatra plina cu cenusa.
Prin iubire, parjolul devine duioasa lumina,
Prin iubire, DIAVOLUL INSUSI DEVINE O NIMFA.
Prin iubire, pietrele, se moaie precum untul,
Fara iubire, ceara moale devine fierul dur.
Prin iubire, suferinta pare bucurie,
Prin iubire, GHULII SE PRESCHIMBA-N INGERI.
Prin iubire, spinii sunt ca mierea,
Prin iubire, leii sunt nevatamatori ca soarecii.
Prin iubire, boala este ca sanatatea,
Prin iubire, mania se preschimba-n mila.
Prin iubire, mortii se-ntorc la viata,
Prin iubire, regele supus devine.

Un RAU de ti se-ntampla, FIREA NU
TI-O PIERDE;
PE CEL CE RAU ITI FACE, tu NU-L PRIVI CU URA
Binele si raul vezi-le cum vin si pleaca
Si astfel deschisa-ti va fi calea catre fericire.
Atunci vedea-vei cum o stare in cealalta te atrage, (Doctrina lui Heraclit, dupa care STARILE CONTRARII SE GENEREAZA RECIPROC, este discutata de Djalal-ud-Din Rumi intr-un pasaj citat in ,,Gramatica" lui Lumsden, II 323, fiind mentionata si in ,,Phaidon" si in ,,Etica Nicomahica".)
Zamislind fara incetare contrariul ei.
Atata vreme cat nu simti temeri dupa bucurii,
Placerea dupa dezgust cum o vei putea gasi?
DACA, PE DE O PARTE, DE OSANDA INGERULUI SE FERESTE,
PE DE ALTA, LA FERICIREA INGERULUI RAVNESTE.
SA CAPETI DOUA ARIPI! (cele doua aripi sunt SPERANTA si FRICA, amandoua FIIND NECESARE pentru a calauzi zborul religios al omului.)
Caci pasarea cu o vasla,
Nu poate ca sa zboare, o tu, cel cu bune ganduri!
Acum ingaduie-mi tihna intreaga sa-mi pastrez,
Ori lasa-ma lucrurilor pe nume sa le spun.
Caci daca una nu-ti place si alta n-o ingadui,
Care iti este vrerea, cine-ar putea sa stie?
Trebuie sa ai SUFLETUL LUMINOS al lui Avraam
De vrei ca sa zaresti palatele din Rai.
Deasupra Soarelui si-a Lunii, el pas cu pas s-a inaltat,
Si nu ramase-n urma, ca un belciug ce usa zavoreste.
Asa cum ,,Prietenul lui Dumnezeu" s-a ridicat mai sus de ceruri,
Zicand: ,,Nu-mi plac zeii care asfintesc",
Tot astfel si LUMEA TRUPULUI GRESEALA ZAMISLESTE
IN TOTI CEI CARE DE DORINTE NU
S-AU LEPADAT.