,,Ori TOTUL este SFANT, ori NIMIC nu este SFANT" (Jiddu Krishnamurti)

Citat textual din capitolul 14 al cartii 'UNICA REVOLUTIE de Jiddu Krishnamurti, tradusa de S. Diamant-Petrescu; ed.: Aurelian Scrima; Buc.: Herald, 2004.

Era un sannyasi batran, venerat de mii de oameni. Isi pastrase bine trupul, capul ii era ras si purta sutana obisnuita de culoarea sofranului. Purta un baston gros
peste care trecusera multi ani si o pereche de sandale destul de uzate. Sedeam pe o banca ce domina raul de sus, cu podul de cale ferata la dreapta noastra si in stanga cu apa cotind printr-o curba mare. De partea cealalta a tarmului, in dimineata aceaa era o ceata groasa, incat de abia vedeai varfurile copacilor. Era ca si cum copacii ar fi plutit pe raul largit. Nu era nici o adiere si randunelele zburau jos de tot, aproape de suprafata apei.
Raul acela era batran si sfant, iar oamenii veneau de foarte departe ca sa moara pe tarmurile lui si sa fie arsi acolo. Era adorat, slavit in cantece si venerat ca cel mai sfant dintre toate raurile. Tot soiul de murdarii erau aruncate in el; oamenii se scaldau in el, beau din el, isi spalau hainele in el --- vedeai pe maluri oameni meditand, cu ochii inchisi, sezand foarte drept si linistiti. Era un rau care daruia belsug, insa omul il murdarea. In anotimpul ploilor se ridica cu douazeci pana la treizeci de picioare, cara toate gunoaiele si acoperea tinutul cu mal, si ingrasa pamantul taranilor de-a lungul malurilor lui. Venea in jos in cotituri mari, si deseori puteai vedea copaci intregi plutind, dezradacinati de curentul puternic. Puteai vedea de asemenea animale moarte pe care erau cocotati vulturi si ciori, luptand uni cu altii si intamplator un brat sau un picior sau chiar intregul corp al vreunei fiinte omenesti.
In dimineata aceea raul era linistt, fara nici o cuta pe el. Malul celalalt parea foarte indepartat. Soarele era pe cer la cateva ore si ceata nu se risipise, iar raul, asemenea unei fiinte misterioase, curgea la vale. Calugarul era familiarizat cu acel rau, isi petrecuse multi ani pe tarmurile lui inconjurat de discipolii sai; zicea ca atat vreme cat omul va trai, raul va fi intotdeauna acolo. Se obisnuise cu raul si simtea un fel de mila pentru el. Acum privea la rau cu ochii care il vazusera de multe mii de ori. Ajungi sa te obisnuiesti cu frumusetea si cu uratenia, iar prospetimea zilei dispare.
--- ,,De ce sunteti", intreba el cu o voce mai curand autoritara, ,,impotriva moralitatii, impotriva scripturilor pe care noi le simtim ca cele mai sfinte? Probabil ca ati fost corupt in Apus, unde libertatea este destrabalata si unde putin stiu ce inseamna o adevarata disciplina. Evident ca dvs. n-ati citit nici una din cartile noastre sfinte. Sunt mai degraba speriat despre ceea ce dvs. afirmati in legatura cu zeii, preotii, sfintii si maestrii. Cum ar putea trai omul fara ei? Daca o face, el devine un materialist lumesc, brutal. Se pare ca dvs. negati toata cunoasterea pe care noi o veneram pentru sfintenia ei. De ce? Stiu ca sunteti serios. V-am urmarit de departe de multa vreme. V-am observat ca pe un frate. Noi credem ca ne apartineti. Insa odata ce tagaduiti toate aceste lucruri, noi devenim straini si e mare pacat ca urmam drumuri atat de diferite."
--- Ce este sfant? Chipurile din temple, simbolul, cuvantul --- sunt toate acestea sfinte? In ce se afla sfintenia? In acest copac sau in femeia care trece ducand acea povara grea? Dvs. introduceti sacralitate in lucruri pe care le socotiti sfinte, pretioase sau pline de inteles. Insa ce valoare are chipul cioplit de mana sau de minte? Acea femeie, acel copac, acea pasare, lucrurile vii par sa aiba pentru dvs. o importanta trecatoare. Dvs. impartiti viata in ce este sfant si ce nu este, in ce este moral si ce este imoral. ACEASTA IMPARTIRE NASTE NENOROCIRE SI VIOLENTA. ORI TOTUL E SFANT, ORI NIMIC NU ESTE SFANT. Ori cuvintele dvs., cantecele dvs. sunt serioase, ori ele nu fac decat sa ameteasca mintea cu un soi de incantare, care devine iluzie si de aceea nu sunt deloc serioase. Exista ceva sfant, insa nu in cuvantul, nici in statuia sau in imaginea pe care gandul le-a faurit.
El privi mai curand nedumerit, nefiind deloc sigur unde vor duce acestea, asa ca intrerupse:
--- ,,Nu discutam acum ce este si ce nu este sfant, ci mai curand am dori sa stim de ce ponegriti disciplina?"
--- Disciplina, asa cum este in general inteleasa, este o conformare la un tipar prostesc de sanctiuni politice, sociale sau religioase. Aceasta conformare implica, nu-i asa, IMITATIE, INABUSIRE sau o forma oarecare de depasire a starii actuale. In aceasta disciplina este O LUPTA NECONTENITA, UN CONFLICT CARE DENATUREAZA CALITATEA MINTII. Ne conformam pentru o rasplata fagaduita sau nadajduita. Te disciplinezi singur pentru a capata ceva. PENTRU A DOBANDI CEVA ASCULTI SI TE SUPUI, SI ATUNCI TIPARUL --- FIE CA ESTE TIPARUL COMUNIST, TIPARUL RELIGIOS SAU UNUL PROPRIU --- DEVINE AUTORITATE. In aceasta NU EXISTA NICI-UN FEL DE LIBERTATE. Disciplina inseamna a invata: iar invatarea inseamna negarea oricarei autoritati si supuneri. Vederea tuturor acestora nu reprezinta rezultatul unui proces analitic. A vedea implicatiile cuprinse in toata aceasta structura a disciplinei este disciplina insasi, care consta in a invata totul despre structura disciplinei. Invatarea nu inseamna a strange informatii, ci a vedea imediat structura si natura invatarii. Aceasta este adevarata disciplina --- INVATARE, NU CONFORMARE. PENTRU A INVATA TREBUIE SA FIE LIBERTATE.

--- ,,Implica oare acestea, intreba el, sa faci ceea ce doresti? Sa desconsideri autoritatea statului?
--- Fireste ca nu, domnule. Fireste ca trebuie sa accepti legea statului sau a agentului de circulatie, cata vreme legea este in vigoare. Trebuie sa circuli pe partea de sosea stabilita si nu prin mijlocul soselei, caci exista de asemenea si alte autovehicule, asa ca trebuie sa urmezi regula de circulatie. Daca cineva ar face numai ce-i place --- ceea ce facem oricum pe furis --- ar fi un haos desavarsit; ceea ce si este. Omul de afceri, politicianul si aproape fiecre om urmareste, sub o perdea de respectabilitate, sa-si realizeze propriile sale dorinte si pofte secrete, iar aceasta produce haosul in lume. Noi dorim sa ascundem aceasta prin legi trecatoare, prin sanctiuni si asa mai departe. ACEASTA NU ESTE LIBERTATE. Pretutindeni in lume exista oameni care au carti sfinte, moderne sau vechi. Ei repeta din ele, le canta si le citeaza la nesfarsit, insa in inimile lor sunt violenti, lacomi, dornici de putere. Si atunci intreb: au vreo importanta aceste asa-zise carti sfinte? Ele n-au nici un inteles real. Ceea ce are importanta este egoismul total al omului, violenta lui necontenita, ura si dusmania, --- nu cartile, templele, bisericile si moscheile. Sub sutana lui, calugarul este infricosat. El are propriile sale pofte, este mistut de dorinta, iar sutana este numai o simpla evadare de la acest fapt.
Trecand cu vederea aceste suferinte ale omului, noi ne petrecem vemea certandu-ne despre care carti sunt mai sfinte decat altele, si aceasta mi se pare o copilarie.
--- ,,Atunci inseamna ca dvs. trebuie sa negati de asemenea traditia ... E-adevarat?
--- A aduce trecutul in prezent, a traduce miscarea prezentului in termenii trecutului distruge frumusetea vie a prezentului. Aceasta tara si aproape orice tara este impovarata de traditia ce se vede pretutindeni in resedintele celor bogati, ca si in colibele din sate. Nu exista nimic sfant in traditie, oricat de veche sau de moderna ar fi ea. Creierul poarta amintirea zilei de ieri, care este traditia, si este infricosat sa o lase sa plece, fiindca nu poate face fata noului. Traditia devine siguranta noastra, dar cand mintea este sigura ea incepe sa decada. CALATORIA TREBUIE FACUTA NEIMPOVARAT, LEJER, FARA VREO SFORTARE, niciodata oprindu-se la vreun altar, la vreun mormant sau pentru vreun erou social sau religios --- CI TREBUIE FACUTA DE UNUL SINGUR, IN FRUMUSETE SI IUBIRE.
---,,Dar noi calugarii suntem intotdeauna singuri, nu-i asa? Intreba el.
Eu am renuntat la lume si am facut juramant de saracie si castitate".
--- Dvs. nu sunteti singur, domnule, fiindca legamantul insusi va leaga --- asa cum se petrece si cu omul care face legamantul cand se casatoreste. Daca as putea sa semnalez, dvs. nu sunteti singur, fiindca sunteti un hindus, dupa cum n-ati fi singur nici daca ati fi un budist sau un musulman, un crestin sau un comunist. Dvs. v-at angajat --- cum poate fi un om singur cand el s-a predat, cand s-a daruit pe sine unei anumite forme de ideatie, care determina propria sa activitate? Cuvantul ,,singur" semnifica : NEINFLUENTAT, INOCENT, LIBER SI INTREG, NU FRAGMENTAT. CAND ESTI SINGUR, POTI TRAI IN ACEASTA LUME, INSA VEI FI INTOTDEAUNA UN STRAIN IN EA. NUMAI IN SINGURATATE POATE FI O ACTIUNE COMPLETA SI O COOPERARE; FIINDCA IUBIREA ESTE INTOTDEAUNA INTREGUL.